Ne mutăm la blog

Acelora care au inima strânsă că după aproape opt ani săptămânalul BĂNĂŢEANUL, ajuns la numărul simetric 393, nu se mai destăinuie pe hârtie, pe suportul acela clasic mirosind cumva a tuş şi scriere veche dar totuşi proaspătă, şi îşi pune în prag de iarnă majusculele în cui, regăsindu-se cu nişte www-uri în faţă şi cu un .ro la urmă în marele ocean al internetului, www.banateanul.ro, trebuie să le spun să nu fie trişti. Nu numai noi devenim exclusiv o formă virtuală de informaţie, de opinie, de reportaj, de protest, ci şi o bună parte din media întreagă. Sigur, criza trebuie să fie de vină momentan pentru asta, dar poate aţi observat, în familie, printre prieteni, ba chiar şi între necunoscuţi că astăzi, indiferent de vârstă, culoare, sex sau religie, ori ai identitate virtuală, ori nu exişti.
Bibliotecile s-au mutat pe ecranul laptopului, oricât de tare ar nega asta bibliofilii ochelarişti care se excită la mirosul vechilor tipare, absolvenţii de Sorbona pe care tăticii i-au educat în spiritul lecturii, răsfoirii de cazanii. Zilele sau poate lunile trecute, pe când târguiam o bibliotecă să-mi încapă în ea miile de cărţi cumpărate la pachet în cei douăzeci de ani şi ceva trăiţi în comunism şi douăzeci de ani fără ceva în noua democraţie, taximetrista altminteri blajină exclama profetic: sunteţi singurul client care a cumpărat şi transportat o bibliotecă în ultimii cinci ani!
Şi nu e numai asta, sentinţa de taximetristă atentă la mersul lumii. Nu trebuie să uitaţi că însăşi mătuşa Gina, care a împlinit o frumoasă vârstă de curând, ce i-a permis să asiste la instalarea, căderea şi decăderea mai multor dictatori de stânga ori de dreapta, ba chiar şi a doi regi şi a unor preşedinţi aleşi mai mult sau mai puţin democratic, mai mult sau mai puţin simetrici la chip, mai mult sau mai puţin neocomunişti, aşadar, chiar mătuşa Gina îşi petrece o bună parte din zi navigând pe Google Earth, dând sign in şi sign out pe messengeruri, pe yahoo şi pe msn, pentru a se convorbi cu fiul sexagenar din America, cu fata cvadragenară din Deutschland, având webcam-ul pornit şi o mulţime de ferestre deschise cu toate ziarele online din România şi, bineînţeles, cu toţi bloggerii semnificativi din ţară care căinează în mod firesc acum faptul că ne putem alege cu un nou Fesene la guvernare, deşi nici unul dintre noi n-a votat pentru asta. Şi tot aşa, nu trebuie să uitaţi, de sunteţi nostalgici după printul dispărut, din cauza revoluţiei ăsteia parşive care înlocuieşte vechile tipare jurnalistice, ba chiar şi tiparul, care fusese la vremea lui, acum vreo jumătate de mileniu şi ceva, o altă revoluţie greu de digerat pentru firea conservatoare a lumii, ziceam că nu trebuie să uitaţi că până şi mama soacră se dă pe internet, iar unchiul octogenar îşi caută colegii de generaţie, absolvenţii de liceu leat 1924 rămaşi în viaţă, dând el însuşi search pe Google, cu sprijinul nepotului, e drept. În plus, şi soţia blajină şi decreţea nu se mai osteneşte să dea o fugă la chioşc pentru a-şi cumpăra ziarul preferat, chiar dacă se dă la pachet cu dvd în lunea, marţea şi miercurea astea câtă vreme a învăţat să pornească computerul şi să-i dea shut down la nevoie între două navigări pe blogul lui Biju, între două necăjiri că stânga dă mâna cu dreapta, cum de altfel scrie în toate ziarele online pe care le accesează gratuit cât e ziulica şi cât e noaptea de lungă din pură plăcere civică. Daţi-i un motiv pentru care ar cheltui zilnic 3, 4, 5 lei pentru un ziar fizic, pe hârtie, câtă vreme le găseşte pe toate la un loc, gratis, când îi pofteşte inima.
Sigur, rămân în urmă munţi de ziare îngălbenite, tone de cărţi necitite, biblioteci triste pline de praf, aproape virgine în neatingerea lor. Puştii nu mai vor să ştie de ele. Numai părinţii obsedaţi, puritanii care demonizează internetul îi obligă să citească basme şi nuvele recomandate de profesoara peremistă. În lumea reală, lucrurile şed altfel. Oamenii poartă căşti invizibile în urechi şi par că vorbesc singuri pe stradă, puştii accesează wireless internetul în pieţele civilizate ale urbei, adolescenţii fac o partidă de runescape cu prietenii de peste ocean, totul curge în biţi prin urechile şi sufletele noastre, e lumea nouă ce se înstăpâneşte aici, lumea construită încetul cu încetul de cei de şaisprezece, optsprezece, douăzeci de ani. Daţi-le lor un motiv pentru care s-ar duce la chioşc să cumpere o foaie provincială despre ce-a mai făcut prefectul şi ce-a mai declarat, la vreun prezidiu, primarul din ce în ce mai gras al oraşului în care trăiesc.
În lumea reală, trăim virtual. Virtualitatea noastră poartă denumirea www.banateanul.ro, dar poate căpăta la nevoie şi alte nume, alte forme. Nu fiţi trişti, mai bine daţi clic, comentaţi, vă indignaţi. Nu vom dispărea o dată cu scosul din priză al nu ştiu cărui server. Nu e cazul să facem criză/crize din toate astea. Şi mai avem mult până la cheful de pensionare, la care ne-am dori bineînţeles, atunci când/dacă se va petrece, departe în timp, ca prietenii să ne ofere cadou o stripteuză, nu o friteuză. Reală, bineînţeles!