Iubiţi-vă pe tunuri!

32  0  4  0 

Una din atracţiile oferite de "Arsenal Park" vor fi paturile concepute pe afet de tun (Foto: Sebastian Tătaru)

Înconjurată de un gard cu sârmă ghimpată, străjuită din loc în loc de foişoare de supraveghere din care, pe vremuri, soldaţi înarmaţi până în dinţi ar fi tras la cel mai mic semn, fosta fabrică de armament de la Orăştie pare şi acum învăluită în mister, un loc despre care mulţi încă vorbesc doar în şoaptă. Unui călător odihnit i-ar lua cel puţin patru ore să străbată la pas perimetrul acestui loc împânzit de buncăre, tuneluri şi galerii ale căror mistere au îngropat cu siguranţă de-a lungul timpului, sute de vieţi.

"Sacrificaţi" pe altarul ştiinţei
Cei care au apucat să iasă teferi de pe porţile fabricii de armament îşi amintesc că, în perioada comunistă, întreprinderea era supravegheată în permanenţă de militari. "Angajaţii fabricii nu se cunoşteau între ei. Cei aproximativ 700 de muncitori erau supravegheaţi tot timpul de 200 de militari însărcinaţi cu paza. Intram în schimb dar nu ştiam dacă aveam să ieşim teferi. Muncitorii nu aveau acces de la un atelier la altul şi nici nu ştiau cu ce se ocupă ceilalţi angajaţi, chiar dacă buncărele de experimente militare şi celelalte ateliere erau la doar câţiva metri distanţă. Se lucra în câte două schimburi şi mulţi dintre noi eram antrenaţi în tot felul de experimente pentru fabricarea de produse explozibile militare. Au fost zile în care, din cauza exploziilor, mureau şi câte 4-5 oameni deodată. Se vorbea la un moment dat despre dispariţia unui întreg schimb de muncitori, care au murit într-o explozie. Chiar şi primarul din Orăştie, Veniamin Iosif Blaga, care a lucrat acolo, şi-a pierdut mâna dreaptă în urma unei asemenea explozii", mărturiseşte unul dintre foştii angajaţi ai fabricii de armament din Orăştie. Pentru regimul comunist, toate aceste "sacrificii" aveau un rost. România ajunsese să ocupe, la un moment dat, locul IV în lume la producţia de armament.

Cumpărată cu tot cu datorii
După 1989 avea să ia fiinţă Regia Autonomă Rompiro cu sediul la Făgăraş, iar din regie autonomă, fabrica de la Orăştie a devenit societate pe acţiuni, funcţionând ca unitate economică autonomă. "În acei ani a început perioada de declin. În aprilie 2004, când am venit la Orăştie, fabrica mai avea doar 40 de angajaţi, jumătate dintre ei personal TESA şi jumătate paznici", îşi aminteşte Traian Stoia, directorul Timco, o companie membră a Bega Grup, care împreună cu omul de afaceri timişorean Marius Cristescu a achiziţionat fabrica de armament Rompiro de la Orăştie cu tot cu clădirile ei aflate în ruină şi cu datorii de un milion de dolari. "Preţul de achiziţie a fost de 4,5 miliarde de lei, la care s-a adăugat datoria de un milion de dolari, pe care am plătit-o eşalonat", adaugă Traian Stoia.

Fantomele trecutului
"În prima zi în care am intrat pe porţile fabricii de armament, totul arăta sumbru. Oamenii nu se interesau de nimic. O dată sau de două ori pe an îşi măreau salariile, iar în rest bătea vântul. Ne-am asumat răspunderea de a încerca să facem ceva din acel loc care arăta ca o ruină", spune Traian Stoia. Omul de afaceri timişorean îşi aminteşte că, o dată cu preluarea fabricii, s-a trezit cu un stoc de 300 de tone de explozibil care a trebuit să fie distrus, cu 98 de mine antitanc (deşi în scripte figurau doar trei) şi cu o mulţime de artificii. "Prin depozite am mai găsit borduri de Dacii şi Oltcit, volane şi măşti de caroserie care cu siguranţă fuseseră furate de la o fabrică din apropiere", îşi aminteşte Stoia. Tot pe "inventar", o dată cu preluarea fabricii de armament, investitorii timişoreni au primit o adevărată grădină zoologică: 40 de căprioare, cinci căpriori, o turmă de mistreţi şi trei lupi care se simţeau în largul lor pe domeniul de 80 de hectare.

Ideea lui Marius Cristescu
"Am cumpărat fabrica şi acum încotro o apucăm?", s-au întrebat cei doi investitori timişoreni. Clădirile în ruină, buncărele părăsite, zidurile de 80 până la 100 de centimetri grosime, zeci de hectare de vegetaţie sălbatică, tuneluri, linii de tren şi kilometri de sârmă ghimpată nu prezentau garanţia unui bun început. "Am consultat mai mulţi specialişti care au evaluat situaţia şi, la final, au dat verdictul: preţul pentru dărâmarea ruinelor şi a clădirilor părăsite ar fi fost asemănător cu cheltuielile pentru ridicarea altora noi, din temelii. Atunci am luat decizia de a nu dărâma nimic şi de a folosi întreaga infrastructură existentă pe care să începem să construim", îşi aminteşte Traian Stoia. Ideea a venit rapid, a fost originală şi i-a aparţinut lui Marius Cristescu. Acesta a gândit la faţa locului un proiect care a revoluţionat întreg perimetrul: fosta fabrică de armament se va transforma în cel mai original loc de distracţie din România. Un loc în care, tunurile, tanchetele, avioanele şi TAB-urile să fie integrate cât mai firesc în arhitectura clădirilor, ba chiar să fie puse la temelia lor.

Arsenal Park
"Un an ne-am chinuit să scăpăm de explozibilul primit moştenire. Au fost organizate sute de transporturi speciale însoţite de jandarmi pentru eliberarea locului de muniţia depozitată. Important era că ştiam ce aveam de făcut. Să transformăm fabrica de armament într-un Arsenal Park", spune Traian Stoia. Cu o investiţie de aproximativ trei miliarde de lei, cei doi asociaţi timişoreni au achiziţionat, prin intermediul Romtehnica, 40 de tunuri (fabricate în anul 1942), zece transportoare blindate pe şenile TAR 76, un lansator de rachete, patru avioane IAR, TAB-uri, o barcă de asalt, staţii de emisie-recepţie din cel de-al doilea război mondial, periscoape şi harnaşamente de paradă. Acesta a fost doar începutul, pentru că "nebunia" de-abia acum avea să se dezlănţuie.

Vile din buncăre
Cu ajutorul arhitectului Doru Folea, care a urmat întrutotul ideea investitorilor timişoreni, Arsenal Park a prins contur într-un an de zile. Ruinele au fost transformate în adevărate vile, având intimitate şi un farmec aparte. Aleile străjuite de lampioane "inteligente" care se aprind singure la lăsarea serii şi movilele împădurite care ascund spaţiile de cazare fac din Arsenal Park locul ideal de relaxare. Încet, încet, au fost create aproape 200 de locuri de cazare atât în vile, cât şi în garsoniere (unele dintre ele transformate din buncăre), două săli de conferinţe, un restaurant şi câteva spaţii care dau originalitate locului. "Am zidit tunuri în pereţi şi am aşezat paturi pe afeturi de tun. Cum încăperea nu are ferestre, locatarii vor putea supraveghea împrejurimile cu ajutorul unui periscop. Avem de gând să procedăm într-un mod asemănător şi cu transportoarele blindate. Cabina va rămâne la exteriorul clădirii iar patul va fi amenajat în partea din spate a maşinii", spune Marius Cristescu. Aceste "garsoniere" vor fi acoperite la exterior cu materiale de camuflaj. "Noi am estimat că pentru faza de început, investiţiile vor ajunge la 20 de milioane de euro", adaugă Traian Stoia, care mărturiseşte că, până în momentul de faţă, cei doi asociaţi nu au apelat la credite bancare pentru investiţiile făcute în Arsenal Park.

Dezvoltare în etape
În dezvoltarea proiectului, după inaugurarea oficială preconizată la data de 1 noiembrie a acestui an, urmează alte două etape. Deocamdată, pe lângă spaţiile de cazare şi amenajările cazone, pentru copii se realizează un spaţiu de joacă aparte din care nu vor lipsi tunelurile. Pentru cei mari, de curând s-au finalizat lucrările la un teren multifuncţional de 1.560 mp, acoperit cu tartan, prevăzut cu nocturnă, pe care se poate juca fotbal, baschet şi tenis. Pentru amatorii de senzaţii tari, gazdele pregătesc partide de bungee-jumping cu aruncări în gol de pe turnul de apă care domină prin înălţime întreaga zonă şi pe care va străjui luminat, cu litere imense, numele viitoarei staţiuni: "Arsenal Park Transilvania". În următoarea fază de dezvoltare, care va fi finalizată în doi-trei ani, vor fi create un spa ultramodern, un heliport pentru nouă elicoptere, un teren de golf care se va întinde pe 30 de hectare, bazine de înot şi o zonă rezidenţială în care fostele depozite de armament vor fi transformate în vile de lux, exclusiviste, care vor avea piscine pe acoperiş.

"E o nebunie"
"Eu sunt implicat emoţional în treaba asta. Nimeni însă, în afară de Marius Cristescu, nu a crezut cu atâta putere în ce se va face. Acum, acest proiect, a depăşit orice previziune şi aşteptări. Acest loc îi va scoate pe oameni din anonimat", conchide Traian Stoia. Pentru Marius Cristescu, tot ceea ce s-a făcut până în momentul de faţă la Orăştie reprezintă o adevărată nebunie: "Acest proiect înseamnă pentru mine un hobby şi dorinţa de a face ceva neobişnuit. Scopul este acela ca întreaga familie să găsească aici ceva de făcut şi ca nimeni să nu se plictisească. Sunt convins că în scurt timp se va vorbi despre Arsenal ParK ca despre o staţiune. E o nebunie din punctul meu de vedere. În final, acest complex va însemna cel mai excentric loc din vestul României".

De la Tanantu la Rompiro
Fosta fabrică de armament din Orăştie datează din anul 1936. La începuturi, în anii '30, pe acelaşi amplasament funcţiona compania Tanantu, o firmă cu profil chimic care producea coloranţi pentru industria alimentară. Pentru o scurtă perioadă de timp, investitor a fost şi UDR din Reşiţa, fabrica transformându-se treptat în uzină producătoare de armament. În anul 1938, Carol al II-lea donează un teren cu scopul de a fi folosit ca spaţiu experimental de profil militar, fabrica de armament întinzându-se pe un domeniu de aproximativ 80 de hectare. Pe porţile ei au ieşit de-a lungul timpului materiale explozive, mine antitanc şi antipersonal, gloanţe (inclusiv cele de vânătoare), cartuşe de semnalizare, fumigene, şi o bogată gamă de artificii. Ulterior, fabrica de armament a devenit Chimica Orăştie iar mai apoi Rompiro.

La un pas de catastrofă
În timpul celui de-al II-lea război mondial, fabrica de armament din Orăştie şi gara din Simeria au fost la un pas de a fi rase de pe faţa pământului. O escadrilă de avioane americane care a decolat de la o bază militară din sudul Italiei primise misiunea de a bombarda fără milă şi de a rade din temelii cele două ţinte de importanţă strategică. Întâmplarea a făcut ca escadrila să fie comandată de un român de prin părţile locului care emigrase cu familia în America înainte de război. Intenţionat direcţionate, bombele nu şi-au atins ţinta căzând pe lângă "obiectiv". În locurile unde au căzut bombele, în pământ s-au format adevărate cratere. Cu timpul, acestea s-au umplut cu apă şi s-au transformat în imense bălţi, numite de localnici "figure", în care se pescuieşte şi azi.

Sute de locuri de muncă
Investitorii timişoreni s-au gândit să refacă şi calea ferată din incinta fostei fabrici de armament. Pe cei 2,5 km de cale ferată poate fi amenajat un circuit pentru drezine sau chiar pentru un trenuleţ de agrement. În curând, va fi dată în funcţiune şi pista pentru biciclete, trasee de plimbat pentru ATV şi vehicule militare, un traseu de călărie şi un lac de agrement în care se va putea pescui. O altă idee care va fi pusă în aplicare va fi cea a căsuţelor din copaci. Marius Cristescu spune că, pentru prima fază de dezvoltare, s-au creat 60 de locuri de muncă. Faza a doua va oferi locuri de muncă pentru alţi 200 de angajaţi. În final, capacitatea de cazare a complexului va fi de 400 de locuri.

Intrムîn GALERIA MULTIMEDIA pentru a vedea imagini şi filme de la Arsenal Park din Orăştie.