Ciudanoviţa. O colonie minieră din judeţul Caraş-Severin, aflată în inima munţilor Poiana Ruscă. Face parte din categoria zonelor defavorizate. O zonă cu aerul încărcat de radiaţii şi de grija zilei de mâine. În luna noiembrie, după ce zăpada s-a lăsat în zonele montane, copiii de aici sunt încă încălţaţi în sandale. Micuţii se joacă în blocurile devenite ruine pentru că părinţii lor au demontat toată lemnăria şi au pus-o pe foc, ca să se încălzească. Într-un astfel de loc, promisiunile de reabilitare ale guvernanţilor, proiectele şi banii europeni sunt noţiuni abstracte, proză SF. Drama e întipărită pe chipurile oamenilor.
Zonă radioactivă
Dincolo de sărăcie, în Ciudanoviţa pândeşte un pericol mult mai mare. Fostele mine de uraniu din zonă au fost închise necorespunzător, iar apa contaminată din puţuri se poate infiltra în apa freatică a fântânilor şi a izvoarelor din zonă. Închiderea minelor a început în 1992 şi a continuat în 1997, însă s-a realizat doar parţial şi iresponsabil, fără ecologizare (izolarea minereului radioactiv). Din acest motiv, zona Ciudanoviţei este puternic radioactivă. Haldele de steril (în număr de 35 în zona Natra, Lişava, Dobrei şi Ciudanoviţa!) nu sunt stabilizate şi la fiecare ploaie apele ce se scurg de pe ele transportă material radioactiv în pârâul Jitin, care traversează zona locuită.
La un pas de moarte
Am ajuns la Ciudanoviţa datorită unui om care a fost la un pas de moarte din cauza radioactivităţii: Mircea Goloşie, preşedinte al Hobby Club Jules Vernes. Acest club nu avea ca domeniu de activitate probleme de mediu până în 1999. Se ocupa de turism şi de susţinerea activităţilor ştiinţifice şi de cerecetare. În acel an, Mircea Goloşie s-a îmbolnăvit grav, iar medicii nu reuşeau să-i pună un diagnostic. "Timp de o lună şi jumătate am făcut marcaje montane într-o zonă radioactivă. Nu ştiam că este radioactivă, fiindcă nu era marcată în nici un fel. Medicii au crezut că am SIDA, fiindcă am slăbit 23 de kilograme într-o lună. Apoi şi-au dat seama că mi-am pierdut imunitatea din cauza radioactivităţii. Pot spune că mi-am revenit printr-o minune, fiindcă medicii nu aveau ce să-mi facă", spune Mircea Goloşie. De atunci a pornit un război cu autorităţile responsabile cu închiderea şi ecologizarea minelor, care îşi fac treaba inconştient, nepăsându-le că pot pune în pericol vieţi umane.
Case radioactive
Primele exploatări de uraniu din România au fost deschise în perioada interbelică, de către nemţi, la Ciudanoviţa şi Ştei. La finalul războiului, acestea au fost preluate de ruşi, care au deschis şi altele, noi. "Se câştiga foarte bine, se murea mult, ruşii nu puteau transporta cât excavau. Depozitau minereul unde aveau loc, bineînţeles, cu gândul că o dată îl vor lua de acolo. În 1964, ruşii au plecat, inginerii de mine au murit şi nimeni nu mai ştie unde sunt haldele. În '89 a venit revoluţia, minele au început să se închidă, însă haldele radioactive au rămas printre munţi, nemarcate. La Ciudanoviţa sunt oameni care, în necunoştinţă de cauză, au folosit ca materiale de construcţii pietre şi nisip din haldele radioactive", spune Mircea Goloşie.
Autorităţile ascund
"În Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara sunt în jur de 90 de situri radioactive identificate. Prin eforturi susţinute am reuşit abia anul acesta să convingem autorităţile să monteze panouri de avertizare, pentru ca măcar localnicii şi turiştii să ştie să se ferească. Credeţi-mă, am văzut corturi montate pe halde radioactive, pentru că turiştii, mai ales străinii, nici nu se gândesc că un asemenea loc se poate să nu fie marcat! Am impresia că autorităţile nu vor să recunoască aceste zone, de frica Uniunii Europene. Europa însă ne poate ajuta să ecologizăm corect aceste zone şi nu vrea decât ca ele să fie identificate şi să fie marcate corespunzător", susţine Mircea Goloşie.
Indiferenţă
Hobby Club Jules Vernes a contactat în anul 2000 guvernul Canadei, care a trimis în zonă doi voluntari de la Corpul de Voluntari Canadieni: Bill Blackman, geolog, şi Harry Whyttaker, chimist, ambii ingineri militari. "Aceşti oameni au venit aici trei ani la rând şi nu au avut cu cine vorbi din partea autorităţilor", spune preşedintele clubului.
Clubul a primit din partea canadienilor aparatură în valoare de 10.000 de dolari, care include un radiomentru MIP 21, echipament pentru un laborator mobil, filme foto şi alte dotări. "Am pus la dispoziţia autorităţilor toate aceste echipamente, inclusiv măsurătorile efectuate de noi. I-am scris domnului Lucian Biro, secretar de stat şi preşedinte al CNCAN (Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare - n.r.), însă nu am primit nici un răspuns. Anul acesta am vorbit şi cu doamna Cornelia Gârboni, de la Agenţia de Mediu din Timişoara, căreia i-am trimis şi o scrisoare-raport cu măsurătorile şi concluziile noastre în zonă. A organizat apoi o conferinţă pe această temă la Reşiţa, la care nu m-a invitat", spune Mircea Goloşie.
Nivel depăşit
În unele locuri din zona Ciudanoviţei, nivelul radiaţiilor depăşeşte de 20 sau chiar de 30 de ori nivelul de alarmare. Radiometrul lui Mircea Goloşie măsoară radioactivitatea în cicli (sau dezintegrări) pe secundă (cps). La o valoare de 200 de cps este nivelul de alarmare. Una dintre haldele provenite de la galeria de la intrarea în colonie are un nivel de radioactivitate de la 3.000 la 3.500 cps, drumul de acces la halda mare - 950 cps, iar pe marginea acestuia sunt bolovani care au nivele de radioactivitate situate între 3.000 şi 6.000 cps!
Bolovani de 9.999 cps
Într-un raport referitor la zona Ciudanoviţa tipărit în anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor experţi din mai multe ţări, membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului reprezentat de nivelul mare al radioactivităţii în zonă: "Perimetrul blocurilor (de locuinţe - n.r.): 60 - 82 cps. Perimetrul şcolii din Colonia Ciudanoviţa: 40 - 60 cps. În gara coloniei, unde mai este încă buncărul de încărcare pentru vagoane: sub rampă, la sol, de la 1.000 la 5.400 cps; sub rampă, la înălţimea de un metru, de la 902 la 4.500 cps; peron gară, pe aleea de beton, 100 cps. Pe şosea, de la 150 la 220 cps. Nisipul de pe şosea din zona de încărcare prezintă valori neomogene, cuprinse între 250 şi 350 cps, până la 1.600 cps. Am găsit bolovani în greutate de 0,7 kg la care am găsit valori de 9.999 cps (valoarea maximă pe care o poate măsura MIP 21 - dozimetrul portabil). Pentru a continua studiile în aceste zone ar fi utilă o colaborare şi cu alte instituţii abilitate. Pentru o eventuală colaborare, Hobby Club Jules Vernes oferă logistica formată din autolaborator ARO, radiometre portabile, echipamente pentru prelucrat documente foto". Broşura a fost trimisă mai multor instituţii autorizate să se ocupe de acest domeniu: Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Reşiţa, Agenţia de Dezvoltare a Zonelor Miniere Anina şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. Mircea Goloşie nu a primit însă răspuns din partea nimănui. Toţi cei plătiţi din bani publici pentru a se ocupa de aceste probleme deosebit de grave s-au făcut că plouă, cu o nepăsare criminală, fără să ţină seama că era vorba de vieţile unor oameni care locuiesc în zonele analizate! Autorii raportului l-au mai trimis o dată, în anul 2004, însă nici de această dată nu au primit nici un răspuns!
Rupţi de lume
Ciudanoviţa este acum o zonă moartă, de care fug toţi investitorii. "Nu vine nimeni aici. Am crezut că e din cauza uraniului, dar nu asta-i problema", spune Adrian Botoş, primarul Ciudanoviţei, care evită subiectul.
În "perioada de glorie" a minelor de uraniu, în colonie locuiau peste 3.500 de oameni, iar la mină lucrau în jur de 10.000. "Au fost vremuri în care locuiam câte două familii într-un apartament! Acum, majoritatea au plecat, alţii s-au dus pe lumea cealaltă", spune Ana Sfârcioc, pensionară care a lucrat şi ea la mină, venită în Ciudanoviţa din Satu Mare, în 1962.
În întreaga comună Ciudanoviţa mai trăiesc acum 780 de persoane. În colonia minieră, doar 350, dintre care102 sunt copii. Nu au medic, nu au telefonie (nici mobilă, nici fixă), nu au poştă, nu au apă caldă sau încălzire centrală. Au, în schimb, radiaţii şi antene satelit aproape la fiecare balcon...
Cine pleacă, moare
Oamenii au ştiut dintotdeauna la ce riscuri se expun lucrând în minele de uraniu, însă au făcut-o pentru salariile mari. Astăzi, medicilor le e greu să facă o statistică a cazurilor de cancer şi alte afecţiuni cauzate de expunerea la uraniu, fiindcă majoritatea celor ce au lucrat în mine erau veniţi din alte zone ale ţării, iar după închiderea minelor au plecat acasă. Localnicii, precum fostul miner George Beldie, ştiu însă un lucru: "Se spune că faci cancer şi mori dacă pleci de aici, dacă schimbi aerul. Cât rămâi pe lângă uraniu nu ai nimic. Am auzit de mulţi foşti colegi de mină care au plecat după orodnanţă şi au murit"...
NEPĂSARE CRIMINALĂ. Într-un raport referitor la zona Ciudanoviţa tipărit în anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor experţi din mai multe ţări, membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului reprezentat de nivelul mare al radioactivităţii în zonă
Autorii raportului încercau să atragă atenţia autorităţilor că, în timp ce nivelul de alarmare la radioactivităţii este de 200 cps, la Ciudanoviţa există zone în care nivelul radiaţiilor trece de 9.999 cps ((valoarea maximă pe care o poate măsura MIP 21 - dozimetrul portabil)! Raportul a fost trimis mai multor instituţii autorizate să se ocupe de acest domeniu. Mircea Goloşie nu a primit însă răspuns din partea nimănui. Toţi cei plătiţi din bani publici pentru a se ocupa de aceste probleme deosebit de grave s-au făcut că plouă, cu o nepăsare criminală, fără să ţină seama că era vorba de vieţile unor oameni care locuiesc în zonele analizate! Autorii raportului l-au mai trimis o dată, în anul 2004, însă nici de această dată nu au primit nici un răspuns!
"La Ciudanoviţa sunt oameni care, în necunoştinţă de cauză, au folosit ca materiale de construcţii pietre şi nisip din haldele radioactive"
Mircea Goloşie, preşedintele Hobby Club Jules Vernes
RADIAT CU SALARIUL MINIM. Pe şoseaua ce duce la Ciudanoviţa, prima mină dezafectată este Lişava. Un panou indică faptul că zona este contaminată radioactiv. Mircea Goloşie face măsurători. În timp ce radiometrul indică o radioactivitate de 800-1.000 cps (de cinci ori peste limita de alarmare!), gardianul care păzeşte intrarea în zona minei este îngrijorat doar că va avea probleme cu şeful din cauză că fotoreporterul BĂNĂŢEANULUI face poze: "Vă, rog, nu mai faceţi poze, o să am probleme cu şeful!". Omul se expune zilnic la radiaţii, iar în schimb primeşte salariul minim pe economie.
FONDURI SECRETE. Încercând să aflăm ce fonduri sunt alocate pentru închiderea şi ecologizarea (izolarea minereului radioactiv) minelor din zona Ciudanoviţei, am fost pasaţi de la o instituţie la alta. De la Ministerul Economiei şi Comerţului, la Compania Naţională a Uraniului (CNU). Mihai Bragadireanu, director legături comunitare şi închidere în cadrul CNU, a fost foarte "deschis": "Nu avem voie să dăm informaţii de acest gen. Au mai fost ziarişti în zonă, au făcut un film documentar şi a ieşit un mare scandal. Minele de uraniu sunt obiective nucleare, considerate obiective speciale, şi pentru intra în zona acestor obiective este nevoie de autorizaţii speciale. Înainte să mergeţi acolo ar fi trebuit să ne contactaţi. Închiderea şi ecologizarea nu au început fiindcă nu au fost fonduri alocate şi nici avizele necesare nu au fost obţinute. Anul viitor, de la 1 ianuarie, va demara procesul de închidere şi ecologizare şi va dura 6, 7 ani, însă nu vă pot spune ce fonduri sunt alocate. Dacă am fi o societate comercială ne-aţi mai întreba ce fonduri avem alocate pentru această problemă?! Vă rog să nu o luaţi drept secretomanie. Informaţiile acestea, dacă sunt puse într-un articol, pot fi interpretate. Dumneavoastră veţi folosi şi alte informaţii, nu numai ce v-am spus eu, de aceea aş dori să văd materialul înainte de publicare. Să nu fie probleme ulterior".
Îi aducem la cunoştinţă pe această cale domnului director că în zona Ciudanoviţei au fost montate, recent, panouri care marchează zonele radioactive şi că acestea nu conţin date despre nivelul radiaţiilor, aşa cum ar fi normal. Îi amintim, de asemenea, că instituţia în cadrul căreia ocupă postul de director este una de stat, care fiinţează cu bani de la buget, despre care este obligat prin lege să ofere detalii.
SITURI RADIOACTIVE ÎN ŢARĂ. Timiş: Fărăşeşti, Tomeşti;
Caraş-Severin: Orşova, Ciudanoviţa, Tîncova, Rusca Montană, Ruschiţa;
Arad: Bârzava;
Gorj: Sadu;
Cluj: Leşu Ursului, Turda;
Mureş: Tulgheş;
Vâlcea: Valea lui Stan;
Braşov: Feldioara, Holbav;
Bistriţa Năsăud: Rodna;
Neamţ: Grintieş, Bicazu Ardelean;
Argeş: Merişani;
Bacău: Larga, Dărmăneşti, Bacău, Valea Călugărească;
Suceava: Crucea.
HOBBY CLUB JULES VERNE. Hobby Club Jules Vernes este o organizaţie non-guvernamentală constituită în 1996, care are mai multe domenii de activitate, toate interdisciplinare. Activitatea clubului e împărţită pe divizii: Divizia de Mediu (se ocupă cu evaluarea factorilor de poluare, găsirea unor modalităţi de stabilizare a lor şi, eventual, ecologizare); Divizia de Căi Ferate (se ocupă de proiectarea vehiculelor neconvenţionale de transport feroviar, identifică potenţialul pentru turism feroviar şi, în mod special, cu reabilitarea căilor ferate forestiere); Divizia de Turism (se ocupă de implementarea unor forme de turism caracteristic zonelor montane unde au dispărut ocupaţiile impuse - minerit sau exploatarea lemnului).
ÎN VIZORUL BLACKSMITH INSTITUTE. Fosta zonă de exploatare a uraniului din Caraş-Severin a intrat în atenţia Blacksmith Institute din New York. Acest institut a demarat un proiect de identificare a celor mai poluate locuri din lume, spre care direcţionează fonduri. În acest sens, a fost creat site-ul www.pollutedplaces.org, unde, la pagina www.pollutedplaces.org/nominate/view_nominate.shtml, unde sunt cele mai recente locuri nominalizate, între care se numără şi Munţii Poiana Ruscă, afectaţi de poluare cu metale grele.
URANIUL. Uraniul (simbol chimic U) este un element chimic radioactiv natural, cu numărul atomic 92. Se găseşte, în cantităţi mici, în roci, sol, apă, plante şi animale (inclusiv în organismul uman). A fost izolat ca metal pentru prima dată în 1841, de Eugene-Melchior Peligot. Radioactivitatea uraniului a fost descoperită în 1896 de fizicianul francez Henri Becquerel. El este, de fapt, cel care a descoperit procesul radioactivităţii.
Primele probleme de sănătate în cazul expunerii la uraniu apar la rinichi, care îl elimină din organism dacă este în cantităţi mici. Expunerea la uraniu creşte riscul îmbolnăvirii de cancer, din cauza radioactivităţii. Din momentul în care uraniul se localizează în organism, creşte riscul de cancer la oase, de ficat sau leucemie. De asemenea, inhalarea prafului ce conţine uraniu poate duce la cancer de plămâni.
"Problema mare la Ciudanoviţa era să se aducă apa de mină la un nivel mai înalt decât al pânzei freatice. Documentaţia s-a modificat în acest sens după multe discuţii, iar acum este corectă. Mai trebuie însă pusă şi în practică, ceea ce ia destul de mult timp"
Dr. Toro Laszlo, doctor în fizică şi specialist în radioactivitate la departamentul Iigiena radiaţiilor în cadrul Institutului de Sănătate Publică Timişoara
"În Ciudanoviţa a început procesul de ecologizare şi unii au fost reangajaţi. Această ecologizare o începem acum şi continuăm după 2007 cu surse şi din partea Uniunii Europene. Probleme cu ecologizarea o să avem însă până în 2010"
Ion Stanciu, director Direcţia Mine şi Reconversie Minieră din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului
Andreea, [ 22.01.2009 - 21:08 ]
cabau, [ 11.10.2008 - 19:35 ]
guest banateanul.ro, [ 11.10.2008 - 19:35 ]